Ce este injecţia şi care sunt principalele tipuri de injecţii

Injecţia e procedeul medical prin care substanţa medicamentoasă în stare lichidă e introdusă în organism cu ajutorul unei seringi şi a unui ac. Este metoda de administrare favorizată atunci când se doreşte o rată mai rapidă de absorbţie, un efect pe un ţesut localizat ori o substanţă medicamentoasă mai puternică decât ceea ce s-ar putea administra pe cale orală. Există mai multe tipuri de injecţii pe care le diferenţiem în funcţie de ţesutul în care sunt administrate. Fiecare tip îşi are particularităţile sale, care îl fac potrivit pentru un anumit tratament:

Injecţia intradermică

În cazul acestui tip de injecţie, cantitatea de lichid care se introduce în organism nu depăşeşte 1 ml. Se administrează de cele mai multe ori în antebraţ, cu un ac scurt şi subţire. Te vei întâlni cu injecţii intradermice dacă efectuezi teste reactive (pentru alergii ori tuberculină), dacă treci printr-un tratament de desensibilizare la alergeni ori în anestezia locală pentru suturarea unor plăgi. Chiar dacă vizează doar straturile superioare ale tegumentului, antiseptizarea nu poate lipsi din pregătirea unei injecţii intradermice.

Injecţia hipodermică sau subcutanată

Se referă, după cum îi spune numele, la introducerea sub piele a substanţei medicamentoase. Avantajul acestui tip de injecţie e că formează un depozit local, din care substanţa ajunge lent în vasele de sânge. Această absorbţie lentă o face potrivită pentru administrarea de insulină, anticoagulante sau anestezice. Se administrează pe faţa externă a braţului sau a pulpei, în omoplat sau în abdomen. În cazul unui tratament îndelungat (cum ar fi cel al diabeticilor), este recomandat să se alterneze punctele de injectare.

Injecţia intramusculară

Acest tip de injecţie, în care substanţa medicamentoasă e introdusă în ţesutul muscular, e preferat atunci când e nevoie de un vaccin. Rata de absorbţie e de 4-5 ori mai rapidă decât în cazul injecţiilor subcutanate, având avantajul de a putea fi folosite substanţe care pentru piele ar fi iritante. Locul administrării se alege în funcţie de starea generală a pacientului şi de necesităţi, cu accent pe muşchii voluminoşi de pe braţe şi de pe coapse. Injecţiile intramusculare nu sunt recomandate celor care au suferit un infarct miocardic acut ori celor care au o tulburare de coagulare. Volumul maxim care se poate injecta astfel este de 5 ml.

Injecţia intravenoasă

Substanţa medicamentoasă e injectată intravenos atunci când e nevoie de efectul cel mai rapid. Acest tip de injecţie se foloseşte de asemenea în administrarea substanţelor de contrast pentru un examen radiologic. De regulă se aleg venele accesibile de pe mâna nondominantă. Pentru că un vas de sânge are nevoie de 24 de ore de refacere, în cazul în care se fac injecţii repetate acestea nu se administrează în aceeaşi venă. Fixarea unei branule are avantajul de a scuti pacientul de înţeparea repetată a vaselor de sânge.

Injecţia la domiciliu înseamnă timp câştigat şi intimitate

În Beesers vei găsi posibilitatea administrării la domiciliu a tuturor tipurilor de injecţie, indiferent dacă sunt singulare ori fac parte dintr-un tratament îndelungat. Nu vei mai pierde timp în sălile de aşteptare şi nu va mai trebui să te necăjeşti pe drumuri cu o branulă proaspăt fixată. E important să ştii că preţurile afişate în aplicaţie includ materialele consumabile (seringă, dezinfectant, branulă), achiziţionarea substanţei administrate e însă responsabilitatea pacientului.

Descarcă aplicaţia Beesers din App Store sau Google Play şi convinge-te şi tu cât de simplu e.

Articol scris de Sorin Tata