Gugălitul simptomelor e o idee proastă

Nu-i nimic rău în a căuta pe Google numele unor medicamente pentru crampe abdominale sau pentru un nas înfundat. Problema apare când, indiferent de simptom, reuşeşte omul să se convingă că are o boală terminală. Cu autodiagnosticare de pe Google, fără să ai o pregătire medicală prealabilă, te poţi convinge uşor că durerea de burtă e apendicită, că un nas înfundat e sinuzită şi, desigur, orice durere de cap e tumoare cerebrală. Aşadar, haide să vedem cum stă treaba cu gugălitul simptomelor.

Ţii minte ştirile acelea de pe la începutul anilor 2000, când copiii făceau tot felul de tâmpenii pe care le credeau adevărate pentru că le-au văzut în desenele japoneze? N-ai ce ridica moralizator din sprâncene, nici adulţii de pe reţelele de socializare nu sunt mai breji. Scot câte-o afirmaţie la care universul stă în loc a groază, apoi o argumentează printr-un link. Că e de pe un blog dubios, de pe un forum ori un grup obscur? Nu contează: a apărut pe internet, deci e adevărat! Uite-aşa se ajunge de exemplu la dezinformări cu vaccinarea: pentru că oamenii confundă linkul cu autoritatea. Informaţiile sunt copleşitor de multe; iar motoarele de căutare, care le prioritizează pe cele optimizate în defavoarea surselor credibile, nu sunt deloc de ajutor în luarea unei decizii. În plus, rezultatele sunt influenţate şi de numărul căutărilor pe un anumit subiect: dacă lumea ar căuta mai des durere de cap şi mahmureală, e ceea ce ar apărea mai întâi; dar dacă lumea caută durere de cap şi tumoare cerebrală… asta este ceea ce avem în top. De fapt un studiu a mapat câteva conexiuni între căutările medicale, pe baza a 40 de milioane de rezultate: durerea de cap a fost asociată pe internet în 68% din cazuri cu tensiunea, în 28% din cazuri cu privarea de cofeină şi în 3% din cazuri cu o tumoare. În realitate, incidenţa unei tumori în Statele Unite e de 0.01%, deci cu ordine de magnitudine mai mică decât în căutări. Nu contează că paginile unor surse credibile apar pe undeva printre rezultate; cercetările au confirmat ceea ce ştim deja: adică faptul că suntem leneşi şi clicuim doar pe ceea ce e pe prima pagină.

Un prieten îmi povesteşte că, văzând pe Google 0.03% şanse de a face cancer de colon, mintea lui transformă asta în ceva sigur. Nu e un caz singular: autodiagnosticarea cu Google te face să intri într-o spirală de anxietate din care greu mai ieşi pe cont propriu. Un studiu publicat în revista Comprehensive Psychiatry a demonstrat că 20% dintre participanţi au constatat o escaladare în anxietate în urma gugălirii simptomelor. Dar şi mai mulţi – peste 40%, de fapt – au prezentat tulburări comportamentale într-un spectru mai larg, precum vizitele obsesive la urgenţă.

Internetul poate fi un punct de informare, atât. Nu înlocuieşte nici pregătirea, nici experienţa medicală, fără de care nu avem cum să conectăm factorii necesari în procesul de diagnosticare. E ok să vrei să ştii mai multe despre organismul tău, despre starea ta de sănătate; dar dacă ai simptome care te îngrijorează, fii convins că motoarele de căutare nu vor înlocui consultaţia medicală reală.

Articol scris de Sorin Tata