Se consideră, cu o resemnare amuzată, omul bun la toate. În orice caz, e contactată în permanenţă: pentru sfaturi esenţiale, pentru nimicuri importante, pentru un pic de ascultat. Alţii s-ar plânge, măcar din când în când; pentru ea e însă exact ce a căutat, exact lucrul pentru care a decis că viaţa ei are nevoie de o direcţie nouă. Să o cunoaştem pe Oana Ignat, asistent medical generalist.
I-ar plăcea să facă mişcare, să mai meargă în drumeţii; e în schimb toată ziua în maşină: fie pe propriile drumuri, fie pe cele ale copiilor ei ori cele către pacienţi. În maşină o găsim și noi: a fi om bun la toate înseamnă un program de supererou, în care există doar distanţa de la punctul A la punctul B, ori de la problema de acum şi până la cea de peste 30 de minute.
Şi-a spus că e flexibilă, că nu ar avea dificultăţi în a se adapta la o viaţă nouă. Această încredere în sine se construieşte însă în timp, după ani şi ani în care experienţele zilnice îţi relevă adevărata forţă interioară. Oana Ignat avea 37 de ani când a decis să-şi pună la încercare adaptabilitatea:
„Am terminat un liceu de biochimie, iar jumătate dintre colegii mei au devenit cadre medicale. Pe atunci mi-am spus că nu pot să fac asta, că leşin la prima picătură de sânge; aşa că am devenit optometrist, o profesie în care am lucrat 16 ani. Între timp însă am descoperit că sunt mult mai puternică decât credeam. Nu m-am mai înhămat la o facultate de medicină, dar mi-am dat seama că am suficient curaj pentru a deveni asistent medical”, povesteşte Oana Ignat.
Provocările nu i-au lipsit nici pe când era optometrist; pe de altă parte, senzaţia contactului uman, a ajutorului direct dat pacientului e ceva pe care abia în noua profesie o resimte:
„Ca optometrist, provocarea era să îmbini stilul de viaţă al omului cu ajutorul de care avea nevoie. Ca asistent medical, există desigur dificultăţi legate de sistemul de sănătate (cum ar fi birocraţia, care e cu adevărat fenomenală); pe de altă parte, acolo unde oamenii sunt într-adevăr interesaţi de binele pacientului şi colaborarea între medici şi asistenţi este bună, pacientul poate să beneficieze de un ajutor de calitate„, consideră Oana Ignat.
În îngrijirea la domiciliu, pacienţii îi preţuiesc răbdarea şi tenacitatea, pentru că Oana Ignat nu cedează prea uşor când are în faţă o problemă de rezolvat:
„Insist, caut, mă documentez. În îngrijirea la domiciliu avantajul e că pacientul beneficiază de toată atenţia asistentului, în plus noi putem să apelăm şi la partea psihologică a meseriei. În sistemul de stat, genul acesta de îngrijire e pus faţă în faţă cu foarte multe bariere birocratice, cu toate că le-ar fi extrem de utilă multor pacienţi”, este de părere Oana Ignat, Asistent medical generalist.