[Supereroii Beesers]: Steliana Maria Dolana, Medic Specialist Medicină de Familie – „Încearcă să fii o poveste frumoasă pentru cei care rămân în urma ta”

E o poveste frumoasă şi tristă cea a Stelianei Maria Dolana; aşa cum sunt, de altfel, poveştile care ajung cel mai lesne la sufletul nostru, care apreciază finalul fericit dacă e muncit. Dar oare a început când şi-a deschis cabinetul medical din propriile resurse? Sau şi mai devreme, când avea 7 ani, iar cancerul a lăsat-o fără mamă? Ori începutul a fost eluziv şi gradual, odată cu versurile pe care le tot repeta:

Eu mă duc la grădiniţă,

Să mă fac o doctoriţă!

Prietenii o consideră o superforţă, iar dacă o cunoaştem, vom tinde să le dăm dreptate. Povestea ei vă propun să o citim în propriile ei cuvinte:

„Cu 10 zile înainte de a împlini 7 ani, am pierdut-o pe mama. Avea cancer ovarian. Când mă întreabă acum cineva: „Ţi-ar plăcea să mai fii copil?” Răspunsul meu e categoric negativ. După doi ani tata s-a recăsătorit, iar soţia lui a fost cea mai bună prietenă a mea, dar şi ea a decedat când aveam 17 ani. Eram aşadar în clasa a XII-a când am rămas a doua oară fără mamă. A fost o femeie foarte discretă, dar în acelaşi timp decisă şi serioasă, iar pe mine m-a educat în aceleaşi principii”, spune Steliana Maria Dolana.

I-a promis mamei ei că va fi medic, ceea ce a şi făcut, chiar dacă drumul ei a fost mai plin de obstacole decât şi-ar fi imaginat. Apoi, când proiectul la care a lucrat timp de 8 ani înflorea, a ajuns-o din urmă un coşmar al copilăriei:

Nu sunt genul care să dea şpagă: sunt eu şi atât, doar cu cunoştinţele mele medicale; aşa că am pătruns în sistem foarte greu. Dar cu toată birocraţia, cu toate răutăţile, în 8 ani am strâns 1700 de pacienţi şi toţi erau aproape de sufletul meu. Şi când să mă bucur de ceea ce am realizat, a venit un diagnostic de cancer de sân. Mi-am dat seama atunci că nu trebuie să lupt doar cu boala, ci cu psihicul; că unul dintre cele mai importante lucruri e să fiu convinsă de la început că voi învinge”, declară  Steliana Maria Dolana.

A fost o luptă titanică, o perioadă în care mergea într-o zi la cabinet, iar în ziua următoare la chimioterapie. La un an de când a izbutit să învingă cancerul a decis să renunţe la consultaţiile fizice în favoarea celor online.

„Este foarte greu, sufăr şi acum, dar în continuare simt şi primesc iubirea pacienţilor. Întotdeauna am fost acolo 24 de ore din 24 pentru ei, la fel cum sunt şi acum, în consultaţiile la distanţă. Eram odată la ţară, la tatăl meu, stăteam de vorbă cu el şi priveam pădurea şi cerul. Mă suna o pacientă insistent şi am avut un moment în care am spus: „Uite, frate, nu mă lasă nici duminica, la ora prânzului!” La care tatăl meu mi-a zis aşa: „Ţi-ai ales o meserie de care oamenii au nevoie, viaţa lor poate depinde de tine.” Şi are dreptate: îmi place meseria aceasta şi aş vrea să o fac la fel de bine până nu voi mai fi”, spune Steliana Maria Dolana.

Este însă departe de a fi o femeie tristă. Îi place conversaţia, iar râsul ei bogat şi spontan înseninează chiar și când nu e prezentă fizic:

„Sfatul meu, pe care îl spun tuturor, este: încearcă să fii o poveste frumoasă pentru cei care rămân în urma ta”, ne îndeamnă Steliana Maria Dolana.

Articol scris de Iulia Pop