A vrut să fie cea mai bună, iar asta nu se poate dacă faci doar ce ţi se spune. Consideră că în fiecare zi e rost de învăţat în domeniul ei, numai să stai cu antenele extinse. O cunoaştem astăzi pe Florentina Cosoi, asistent medical generalist din Bucureşti.

A devenit asistent medical în 2017, alegând imediat îngrijirea la domiciliu. Asta pentru că și-a dorit încă de atunci să iasă pe teren: acolo unde poate să cunoască oamenii fără bariera pe care o ridică relaţia dintr-o instituţie şi acolo unde, când e cazul, poate adapta regulile în funcţie de nevoi.

„Dacă lucrezi într-o clinică, totdeauna părerea unui superior va conta mai mult; chiar şi când ideea ta e mai bună, nu o poţi aplica, faci ce ţi se spune. E drept că, lucrând independent, nu poţi să ceri ajutor atât de repede atunci când dai de greu, totuşi aceste situaţii sunt cele care te dezvoltă”, mărturisește Florentina Cosoi.

În fiecare zi găseşte câte ceva de învăţat, câte-o informaţie nouă care merită să fie reţinută. Totuşi, un element rămâne neştiut dinainte în munca ei: programul zilnic!

„Ştiu ora la care plec, dar nu şi când mă întorc acasă. Uite, astăzi teoretic era o zi scurtă; aveam eu planuri: să ajung acasă pe la 2-3, să gătesc câte ceva. Şi iată că e 7 seara şi tot nu am ajuns acasă”, spune Florentina Cosoi.

A lucrat anterior într-o galerie de artă: ceea ce explică plăcerea ei de a veni în contact zi de zi cu atât de mulţi oameni, atât de diferiţi. Deşi ar putea să redeschidă oricând uşa aceea, simte că nu o va face niciodată:

„Eu personal mă încarc cu mulţumirea pacienţilor. Sunt tare încântată când un om lasă o evaluare pozitivă, iar unele sunt atât de frumoase! Apoi, dacă apelează la tine şi data viitoare, ştii clar că faci bine ceea ce faci, înseamnă că acolo e locul tău”, declară Florentina Cosoi.

Îngrijeşte pacienţi care se deplasează cu dificultate sau deloc; pe lângă alinarea durerilor fizice, găsirea cuvintelor potrivite i se pare partea cea mai dificilă a profesiei sale:

„Avem şi cazuri grele; mă gândesc de exemplu la pacienţii oncologici, care psihic sunt extrem de sănătoşi, ştiu ce urmează. Pe lângă durerile pe care le au, e foarte greu să-ţi găseşti cuvintele să-i mângâi un pic. Aş vrea să învăţ cât mai mult ca să-i pot ajuta”, mărturisește Florentina Cosoi.

Orice bucureştean se satură din când în când de capitală, spunea un cunoscut scriitor român. Bine, el şi-a permis în cartea lui să facă dispărut oraşul zgomotos; nouă, celorlalţi, ne rămâne doar să-l părăsim când bateriile se cer reîncărcate:

„Avem o căsuţă lângă Bucureşti; îmi place să merg acolo, să nu mai aud maşini. Are şi o curte destul de mare, în care mai plantez un copac, o floare, asta mă relaxează foarte tare atunci când prind câte-o zi liberă”, spune Florentina Cosoi.

Poate peste câţiva ani va lucra mai mult din birou şi nu pe teren, deşi recunoaşte că îi va fi probabil greu să se obişnuiască cu lipsa interacţiunii directe cu pacienţii:

„Este şi acolo foarte multă muncă, deşi nu se vede neapărat. Totuşi eu cred că şi dintr-un birou voi putea să fac lucruri utile pentru pacienţi”, consideră Florentina Cosoi.

Articol scris de Iulia Pop