Uneori o vorbă bună face la fel de mult cât o injecţie; de aceea are din amândouă, ca să maximizeze efectul. Din toate locurile în care a lucrat, cea mai grea i se pare munca în secţia de gastroenterologie, unde are de-a face inclusiv cu rezultatul exceselor care urmează săptămânilor de post. Mădălina Răceanu, asistent medical în Pitești.
A terminat liceul economic, dar a urât contabilitatea. A crezut că scapă de ea devenind asistent medical, dar nu avea încă idee cât de mult se va baza, în gestionarea transfuziilor de sânge, pe cunoştinţele ei economice.
„Cinci ani şi jumătate am lucrat la terapie intensivă şi încă doi ani în centrul de dializă al spitalului. Comenzi, facturi, fişă de magazie, de toate am avut parte”, povesteşte Mădălina Răceanu.
Din 2018 lucrează pe secţia de gastroenterologie; i se pare cea mai dificilă din tot ce a făcut până acum, dar reuşeşte cu calm şi răbdare să treacă peste momentele tensionate:
„Am fost înjurată, scuipată, luată de păr de pacienţii care erau în sevraj (la noi ajung mulţi consumatori de alcool). Pacienţii sunt imprevizibili; mie-mi place adrenalina, dar dacă eşti singură pe tura de noapte (şi, de multe ori, eşti), cu 2-3 cazuri grele, nu ştii la care să mai alergi. Trebuie să rămâi calm, pentru că dacă tu te agiţi, cu atât mai mult va intra pacientul în panică. Cu calm şi răbdare îi faci pe oameni să înţeleagă lucrurile, să urmeze regimul care trebuie. Deşi sunt şi dintre aceia care învaţă doar pe propria piele; exact precum copiii: doar când se ard acceptă să nu mai pună mâna pe sobă„, spune Mădălina Răceanu.
Înainte de a-l face pe celălalt să înţeleagă, trebuie tu să înţelegi. Din totdeauna Mădălina Răceanu a preferat să caute argumentul, nu doar informaţia:
„Am avut o profesoară care ne-a explicat naşterea naturală, ne-a arătat pas cu pas exact ce trebuie să faci. Au trecut 15 ani de atunci; am şi acum în minte lecţia aceea, precum şi dorinţa de a mă documenta, de a întreba când nu ştiu ceva. Învăţatul nu se termină niciodată, pentru că până şi atunci când e vorba de aceeaşi boală, oamenii sunt foarte diferiţi”, ne spune Mădălina Răceanu.
I-ar plăcea să se plimbe, i-ar plăcea să citească; de acestea nu are timp, dar un film relaxant îşi mai permite din când în când:
„Îmi plac filmele de dragoste, dar şi cele legate de medicină. Mă mai uit la filme cu adolescenţi, ca să îmi amintesc ce frumos era!”, mărturisește Mădălina Răceanu.
Empatia îi este ingredientul secret în îngrijirea la domiciliu; şi vorba dulce, pentru că vindecarea nu stă doar în tratamentul medical:
„Uneori oamenii sunt suspicioşi şi te testează cu întrebări. Alteori sunt uşor sceptici: «Haideţi, doamnă, că au mai fost şi alţii care m-au înţepat de nu ştiu câte ori!» Eu îmi cunosc foarte bine meseria şi sunt sigură pe mine. Până la urmă, dacă te duci cu zâmbetul pe buze, atunci merge totul strună; dar când e omul bolnav, dacă te mai duci şi tu cu faţa îmbufnată, vor fi probleme”, avertizează Mădălina Răceanu.