[Supereroii Beesers]: Marieta Toader, Asistent medical generalist – „Îngrijirea e medical, social şi psihologic în acelaşi timp”

Din empatie şi din gesturi se construieşte adesea interacţiunea la o secţie de terapie intensivă. E scurt timpul petrecut cu un pacient, de aceea comunicarea ţâşneşte pe toate căile disponibile, nu doar sub formă verbală. Totul e concentrat, totul e pe muchie de cuţit, între viaţă şi acceptarea destinului, dar Marieta Toader asistent medical în Constanţa, a învăţat să nu se simtă îngrădită:

„Trebuie să înveți să citești pe faţa omului, exact ca o mamă care vede când copilul ei suferă. Apoi trebuie să-l calmezi, să-i transmiţi din pacea ta interioară. De fapt paşii clari pe care-i ai de făcut te ajută, îţi dau rezistenţă”, ne spune Marieta Toader.

A avut curajul să schimbe domeniul imediat ce și-a dat seama că nu rezonează cu el:

„Partea de ginecologie nu m-a reprezentat; erau lucruri urâte acolo”, spune despre primul ei job, ca moaşă. A renunţat la el după 3 ani şi, ca o dovadă că frumuseţea e în ochiul privitorului, de atunci a lucrat numai în secţii de chirurgie şi terapie intensivă.

Indiferent de secţia pe care lucrează, un asistent medical alunecă natural în îngrijirea la domiciliu: despre el se află prin vecini, printre rude şi prieteni. Prin 2004, Marieta Toader s-a gândit la aspectele legale ale îngrijirii la domiciliu, dar a nimerit într-un cuib de viespi:

„Eram mamă tânără, complet pe cont propriu; nu mă puteam încadra în programul unei instituţii. Am scris Ministerului Sănătăţii, ca să aflu dacă pot practica independent. Şi mi-au răspuns chiar de la cabinetul ministrului, mi-au spus că e nevoie doar de o cameră, un telefon şi un calculator. Ce frumos şi simplu părea! Apoi am dat de hăţişul legislativ, care era complicat şi deficitar; toată sufrageria mea era plină de hârtii şi legi, ca să pot practica legal îngrijirea la domiciliu”, mărturisește Marieta Toader.

Îngrijirea nu a fost însă niciodată numai despre actul medical: dacă intri în casa omului, se creează o relaţie.

„Nu te duci doar odată: poate că mergi şi săptămâna viitoare, poate că mergi odată la 3 zile; se creează prietenii, se creează dependenţe. Şi sunt tot felul de oameni: de la sănătoşi psihic la mai puţin sănătoşi, de la cei care înţeleg şi până la cei pe care nu-i interesează. Îngrijirea e medical, social şi psihologic în acelaşi timp„, afirmă Marieta Toader.

A învăţat întruna, şi-a completat nedumeririle prin nevoia de cunoaştere. Totuşi, pentru anumite aspecte nimic nu te poate pregăti, doar propria ta rezistenţă emoţională:

„Dacă în spital omul mai are o anumită reţinere, acasă e pe terenul lui. Am avut o situaţie în care am fost încuiată în casă de rudele pacientului, care mi-au ordonat să fac ce spun ele! Nu am fost speriată, dar revoltată da”, declară Marieta Toader.

După cât de agitate îi sunt zilele, hobby-urile ei paşnice sunt o surpriză; nu faptul că le are, ci că reuşeşte să intre în ritmul mental potrivit pentru ele:

„Îmi place să croşetez, să cos, să pictez. Nu sunt o fire răbdătoare, nu-mi place să stau degeaba, aşa că până şi momentele de relaxare le umplu cu activităţi”, spune Marieta Toader.

A avut mereu un filon de nesupunere, care a adus-o în contradicţie cu cutumele din instituţii. Caracterul ei neconvenţional îl reflectă şi felul în care vede viaţa:

„Când am în faţă o rană infectată, trebuie să o curăţ. Toţi trebuie să curăţăm viermii din calea noastră, până la urmă la asta se rezumă majoritatea profesiilor. Să ne ajute Dumnezeu să putem să promovăm un ideal, să găsim partea pozitivă a vieţii şi să ne reinventăm de fiecare dată”, își dorește Marieta Toader.

Articol scris de Iulia Pop