Ce afecțiuni indică mirosul și culoarea urinei?

O urină sănătoasă este de culoare galben deschis, aproape transparentă; are un miros slab, o cantitate mică de spumă şi nu provoacă durere sau disconfort la urinare. Îşi schimbă însă caracteristicile în anumite circumstanţe, pe care trebuie să le cunoşti pentru a şti când e necesar să mergi la medic.

Mirosul urinei

Urina constă în principal din apă; mirosul e cauzat de diferitele deşeuri excretate de rinichi. Dacă urina este concentrată (bogată în deşeuri şi săracă în apă), poate avea un miros puternic de amoniac. De aceea primul lucru pe care trebuie să-l încerci este să bei mai multă apă. Unele alimente sau medicamente, cum ar fi sparanghelul sau anumite vitamine, pot da urinei un miros puternic, chiar şi la concentraţii scăzute. Cafeaua, usturoiul şi suplimentele de vitamine, în special cele cu vitamina B6, schimbă de asemenea mirosul, dar responsabile ar putea fi şi antibioticele.

Uneori un miros neobişnuit indică o afecţiune, cum ar fi cistita, cetoacidoza diabetică, fistula enterovezicală, o tulburare alimentară, infecţie a tractului urinar. Fenilcetonuria cistinuria trimetilaminuria sunt boli care provoacă o urină urât mirositoare; acestea sunt însă condiţii rare, iar mirosul urinei e doar un simptom dintre multe altele.

Când trebuie să mergi la doctor?

Cele mai multe modificări ale mirosului urinei sunt temporare şi nu indică o boală gravă, mai ales dacă nu sunt şi alte simptome. Atunci când mirosul e cauzat de o afecţiune medicală nediagnosticată, sunt prezente şi alte simptome. Fii atent la semnele de avertizare precum sângele în urină, febra, durerile de spate care au apărut în aceeaşi perioadă cu schimbarea mirosului urinei.

Aspectul normal al urinei

Examinarea aspectului urinei este unul din cele mai vechi moduri de a ne evalua starea de sănătate. Urina umană este în general gălbuie, cu variaţii ale nuanţei de galben în funcţie de cantitatea de apă prezentă în ea. Când suntem deshidrataţi, rinichii au tendinţa de a reţine apa în organism, făcând urina de un galben mai puternic. Pe de altă parte, atunci când bem multă apă sau când folosim substanţe diuretice, care pot fi de la medicamente la băuturi alcoolice, rinichii permit o pierdere mai mare de apă, făcând urina foarte diluată. Totuşi urina poate avea o coloraţie atipică, destul de diferită de nuanţele de galben cu care suntem obişnuiţi. Coloranţii, alimentele puternic colorate natural, medicamentele, infecţiile tractului urinar sau bolile sistemice pot determina schimbarea totală a culorii urinei în mov, albastru, roz sau chiar negru. Schimbarea culorii urinei nu indică întotdeauna o problemă gravă de sănătate; totuşi când cauza nu este evidentă şi persistă pentru mai multe urinări consecutive, ideal este să ceri sfatul medicului. Să vedem aşadar ce poate indica fiecare culoare în parte:

Urina galben închis:

Culoarea naturală a urinei variază de la galben foarte deschis la galben închis. Cu cât persoana este mai hidratată, cu atât urina e mai limpede. Unele boli precum hepatita pot face ca urina să fie foarte închisă (asemănătoare cu Cola). Prezenţa sângelui lasă de obicei urina roşie, dar dacă sângerarea este mică, urina poate căpăta doar o culoare puţin mai închisă decât de obicei. Dintre antibiotice, Metronizadolul provoacă cel mai frecvent închiderea culorii urinei, iar dintre alimente de vină poate fi sparanghelul, aloe sau fasolea.

Urina portocalie:

O stare de deshidratare, care determină o urină foarte concentrată, poate fi o cauză a urinei portocalii. Cu toate acestea, de mai multe ori culoarea e cauzată de prezenţa sângelui sau a bilirubinei în urină. Consumul unor mari cantităţi de sfeclă, morcovi sau fructe de pădure poate duce la o urină portocalie, de fapt a oricăror alimente care conţin carotenoizi. Dintre medicamentele care fac ca urina să fie portocalie amintim rifampicina şi nitrofurantoina. Aportul de vitamina B, în special riboflavina (vitamina B2) este de asemenea o cauză posibilă.

Urina violet:

Poate fi cauzată de colonizarea tractului urinar cu bacterii care alcalinizează urina, cum ar fi Providencia stuartii, Klebsiella pneumoniae, Pseudomonas aeruginosa, Escherichia coli sau Enterococcus. Chiar şi în aceste cazuri este o culoare neobişnuită, care apare în general la pacienţii imobilizaţi la pat, care folosesc un cateter vezical pe termen lung. De asemenea, urina poate să aibă această culoare dacă pacientul mănâncă mari cantităţi de sfeclă sau fructe de pădure, dar asta se întâmplă foarte rar.

Urina verde:

Cea mai frecventă cauză este ingestia de coloranţi (cum ar fi albastrul de metilen, utilizat în multe teste de diagnostic, dar şi coloranţii din berile verzi). Dintre alimente, sparanghelul colorează urina în galben-verzui. Lemnul dulce este de asemenea bogat în colorant şi poate schimba culoarea urinei. În cele din urmă, originea urinei verzui poate fi o infecţie a tractului urinar, bacteria care poate transforma urina în verde este Pseudomonas Aeruginosa. Dintre medicamentele care fac verde urina, cele mai frecvente sunt amitriptilina, indometacina şi propofolul.

Urina roşie sau roz:

Este de obicei un semn de sângerare în tractul urinar (hematurie), dar poate fi cauzată şi de alimente sau medicamente. Bolile tractului urinar, inclusiv infecţiile tractului urinar, glomerulonefrita, tumorile, traumatismele şi pietrele la rinichi, sunt principalele cauze ale hematuriei. Medicamentele de subţiere a sângelui, cum ar fi warfarina şi heparina, cresc riscul de sângerare urinară şi pot fi, de asemenea, sursa de urină roşie.

Urina albastră:

Urina albăstruie este de obicei cauzată de medicamente sau de ingestia de coloranţi, cum ar fi albastrul de metilen. Ca şi în cazul urinei verzi, infecţia cu bacteria Pseudomonas aeruginosa poate provoca urina albăstruie. Medicamentele descrise ca şi cauze ale urinei albastre includ triamterenul, amitriptilina, indometacina, metoclopramida şi Viagra. Hipercalcemie familială benignă (o boală ereditară rară numită uneori sindromul scutecului albastru, deoarece copiii cu această tulburare pot avea urină albastră) poate fi de asemenea o cauză.

Urina neagră sau maro închis:

Urina neagră poate fi cauzată de o tulburare genetică rară numită alcaptonurie. La aceşti pacienţi, urina este iniţial de culoare normală, dar după câteva ore de expunere la aer devine neagră. Urina foarte concentrată, care conţine sânge, poate căpăta o culoare foarte închisă. În cazurile de icter, urina poate avea o culoare maro închis, asemănătoare cu Cola. Medicamentele care pot provoca urina maro sau neagră includ: clorochina, levodopa, nitrofurantoina, ierburi, laxative, metronidazol, metildopa si hidrochinona.

Alte modificări ale urinei

Pe lângă culoare, aspectul urinei poate fi un indiciu pentru identificarea precoce a bolilor. Urina spumoasă în exces sugerează prezenţa proteinelor, care este un semn al bolii renale. Urina „lăptoasă” poate însemna prezenţa unor cantităţi mari de puroi sau chilurie, adică prezenţa lichidului limfatic în urină. Urina cu un flux foarte slab este de obicei un semn al bolii de prostată.

Suntem aici pentru tine

Găsești în aplicația BEESERS medici specialiști care te pot ajuta cu recomandări de tratament, investigații sau opinii secundare pe care le poți obține fie rezervând o vizită medicală acasă, fie la distanță, prin chat sau apel video. Majoritatea investigațiilor, constând în analize, recoltare de probe și chiar imagistică pot fi făcute acasă sau la birou, deci vei fi scutit de stresul deplasării la clinică.

Articol scris de Iulia Pop