I-am promis, aşa că haideţi să începem cu asta: e arogant! Dar şi dedicat, analitic şi energic, păstrându-şi sângele rece chiar în situaţiile în care altul ar lua-o la goană. Este vorba de Alfred-Dieter Krutsch din Timişoara, medic rezident în obstetrică şi ginecologie:
“Întotdeauna trebuie să îmbini utilul cu plăcutul, de aceea m-am făcut medic ginecolog”, glumeşte. Deşi situaţia medicilor rezidenţi din România nu e deloc amuzantă.
“Treaba stă astfel: un rezident are 0 drepturi, dar ajunge să facă 7-8 gărzi neplătite pe lună. Dacă refuzi, nu mai intri în sala de operaţie”, rezumă Alfred-Dieter Krutsch.
Rar ajunge să stea mai mult de câteva ore pe acasă, să petreacă timp cu cele două fetiţe ale lui, pe care el le-a ajutat să se nască. La propriu, fiind implicat în operaţia de cezariană:
“A fost un consum uriaş de energie pentru a rămâne calm, pentru a duce treaba până la sfârşit. Când am scos copilul din uter, ca o căldură m-a lovit anxietatea. Dar am reuşit să mă adun şi să fiu din nou medic”, povesteşte Alfred-Dieter Krutsch.
Când nu e la spital, e pe drum, în căutarea adresei unui pacient. Se mai miră cineva că la 3-4 dimineaţa pare obosit şi arogant? E însă apreciat în îngrijirea la domiciliu, confirmând ceea ce ne-au povestit alţi supereroi Beesers: faptul că mediul potrivit creează o comunicare mai bună între medic şi pacient, ceea ce afectează pozitiv tratamentul. Sau, cum zice Alfred-Dieter Krutsch:
“Dacă nu sunt văzut ca un baubau, sunt şi eu mai relaxat.”
E inteligent şi pragmatic; iar atunci când nu cunoaşte ceva, se pune imediat să corecteze lipsa de informaţii, nu să o mascheze.
“Citesc mult, mă documentez. Nu e uşor să ţii pasul, dar cei 7 ani de medicină nu înseamnă că ştii absolut tot; faci facultatea aceasta ca să înveţi să gândeşti medical”, spune Alfred-Dieter Krutsch.