[Supereroii Beesers]: Ramona Cristina Păun, Asistent și educator perinatal – „Îmi propun să combin educaţia pre şi post natală cu îngrijirea la domiciliu.”

Am trecut cu toţii prin multe schimbări în ultimii doi ani. Ne-am adaptat poate la munca de acasă, în care discuţiile serioase de la o şedinţă se combină cu mirosul de tocană din vecini. Am învăţat cât de important e să verificăm de trei ori dacă microfonul e închis, sau dacă ai noştri copii se joacă pe calculator în loc să fie atenţi la ora online. Astăzi am să vă povestesc prin ce schimbări a trecut Ramona Cristina Păun din Galaţi, asistent şi educator perinatal, în aceeaşi perioadă; după care vă veţi întreba cum de au fost suficienţi doi ani pentru atâtea activităţi.

Lucra în spital, la o secţie de ATI; am spune că e un job cu care omul deja are mâinile pline (cel puţin cu ace şi bandaje), Ramona Cristina Păun însă şi-a dat seama că în viaţa ei încape mai mult. I-au plăcut mereu provocările – chiar şi înainte i s-a mai întâmplat să pornească în mod voit în căutarea lor, dar nu s-a aşteptat la direcţia personală din care a venit cea mai mare provocare:

„După ce am născut, perioada de alăptare a fost foarte grea pentru mine; am căutat o persoană care să mă ajute şi să mă îndrume, dar nu am găsit. Şi atunci am preferat să învăţ eu, apoi să ajut alte mămici care se vor afla în situaţia mea.  Am făcut cursuri pentru a ajuta femeile însărcinate sau proaspetele mămici în ceea ce priveşte pregătirea pentru naştere, îngrijirea nou-născutului, îngrijirea post operatorie. Există o accentuată lipsă de informaţie, sau mai degrabă o confuzie de informaţii găsite pe internet, la bunica, la mătuşa, la vecini. Mămicile au nevoie de foarte multă răbdare şi de o persoană de încredere, pentru că ele fac toată munca grea”, ne spune Ramona Cristina Păun.

Este un alt limbaj, o altă abordare, până la urmă o altă perspectivă în a trece de la obstetrică şi ginecologie la îngrijirea acasă, o trecere pe care Ramona Cristina Păun a făcut-o de mai puţin de un an. Prima diferenţă cu care se confruntă e faptul că legătura se stabileşte iniţial nu cu pacientul, ci cu familia acestuia:

„Cel mai adesea suntem chemaţi pentru perfuzii sau, la distanţe mari, pentru recoltarea de analize. Copiii pacienţilor sunt cei care ne contactează în majoritatea cazurilor: ei preferă să cheme pe cineva la domiciliu, chiar şi de la distanţă. Există momente descoperite în sistemul medical, cum ar fi weekendul; atunci oamenii nu se pot duce nici în policlinică, nu pot apela nici la medicul de familie. Or, o persoană în vârstă, cu un tratament îndelungat, nu îşi poate amâna problemele de sănătate până luni„, declară Ramona Cristina Păun.

Dar oare de ce nu s-ar putea combina cele două direcţii profesionale din viaţa ei? Ei bine, exact acesta este visul pe care îl ţese privind progresul în carieră:

 „Centre de îndrumare perinatală or fi existând în Bucureşti, dar mai puţin în alte oraşe. În această direcţie mă gândesc să continuu: în educaţia pre şi post natală, pe care să o combin cu partea de îngrijire la domiciliu”, își propune Ramona Cristina Păun.

A devenit, în mai puţin de doi ani, mămică, asistentă în spital şi la domiciliu. Nu e de mirare că alte proiecte au avut în schimb de suferit. Ideile sunt însă ca florile: dacă le arătăm puţină iubire, va veni şi momentul lor de glorie.

„Îmi place să scriu. Am publicat deja un roman, iar mulţi mi-au spus că se aşteptau să aibă şi o continuare. A apărut copilul, au apărut alte proiecte, iar scrisul a intrat puţin în standby, dar undeva există încă dorinţa ca într-o zi să mă întorc la schiţa următoarei mele cărţi”, ne spune Ramona Cristina Păun.

Articol scris de Iulia Pop