[Supereroii Beesers]: Roxana Vasile, Asistent Medical Generalist Principal – „Pacientul cu AVC trebuie să fie stimulat auditiv şi vizual”

A făcut un detur în domeniul psihologiei, despărţindu-se temporar de îngrijirile medicale, dar s-a întors când a simţit că e ceva care-i lipseşte. Astăzi, 80% din cazurile pentru care e solicitată

Roxana Vasile, asistent generalist principal din Bucureşti, se leagă de tratamentul post AVC. O parte importantă din activitatea ei e legată de consilierea familiei, aşa că am rugat-o să ne instruiască şi pe noi.

A devenit asistentă în 1992, alegând iniţial secţiile mai dificile, cu gândul la facultatea de medicină. Acest vis nu s-a concretizat până la urmă, a rămas totuşi căutarea adrenalinei şi a provocărilor:

„Am terminat psihologia, iar prin 1997 am ieşit din sistem pentru a lucra ca psiholog; dar simţeam că lipseşte ceva, simţeam că e ceva care nu mă mulţumeşte. Aşa că m-am reîntors, lucrând de atunci cel mai mult pe secţii de terapie intensivă”, povesteşte Roxana Vasile.

Categoric, studiile de psihologie o ajută în relaţia cu pacienţii. În special în îngrijirea la domiciliu a vârstnicilor, unde partea de interacţiune e la fel de importantă ca tratamentul medical:

„Îmi place şi acum să lucrez cu oameni în vârstă. Au nevoie să fie ascultaţi, iar mie-mi place să le aud poveştile”, mărturiseşte.

În îngrijirea la domiciliu lucrează din 2016 şi spune că 80% din cazurile pe care le întâlneşte sunt pacienţi care au avut un AVC. Îngrijirea lor constă în hidratarea cu perfuzii, administrarea de vitamine, mobilizarea pacientului, instruirea familiei în privinţa exerciţiilor care trebuie să fie făcute. Am rugat-o să ne spună care sunt aspectele cele mai importante la care trebuie să fie atentă familia unui pacient care a suferit un AVC:

„Când se confruntă cu o astfel de problemă, familiile uită tot ce au ştiut. Se panichează, iar atunci se resetează tot, chiar dacă anterior ar fi ştiut ce să facă”, a observat Roxana Vasile. Aceasta spune că accentul trebuie să fie pe stimulare: mişcare pentru muşchi şi pentru creier, pentru a nu se pierde funcţiile care nu au fost afectate de accidentul vascular.

“AVC-urile afectează pacienţii într-un grad mai mic sau mai mare. Şi atunci, în funcţie de partea afectată, trebuie să fie exersate funcţiile care au rămas pentru a nu se pierde. Pacientul cu AVC trebuie să fie stimulat auditiv şi vizual: chiar dacă familia nu poate să fie cu el tot timpul, măcar să lase televizorul aprins pe un post pe care înainte îl urmărea; să vorbească cu pacientul, chiar dacă acesta nu le poate răspunde. În afară de asta, pacientul trebuie să fie mişcat cât mai des, nu trebuie să fie lăsat toată ziua în pat. Dacă îşi poate mişca mâinile, să-l lase pe el să mănânce, nu să facă totul în locul lui. E ok ca pacientul să fie ajutat, dar chiar dacă se alimentează greu, trebuie să fie încurajat să facă singur cât mai multe pentru a-şi menţine funcţiile motorii. Pentru că dacă pierde lupta la nivel mental, dacă cedează, corpul va reacţiona şi el în această direcţie”, spune Roxana Vasile.

Există un prag de descurajare în procesul de recuperare, care însă se întemeiază pe o idee falsă, spune Roxana Vasile:

“Pragul pentru mulţi pacienţi e momentul în care se văd cu scutece. Pentru mulţi e ceea ce-i convinge că nu se pot recupera, deşi nu e aşa. Totuşi ei sunt aceia care trebuie să lupte, noi putem doar să-i încurajăm. Poate că va trebui să ne chinuim să mergem la baie, cu cadru, cu cârje; dar dacă porți scutec acum, nu înseamnă că situaţia va şi rămâne aşa”, Roxana Vasile.

Accidentele vasculare au multe cauze, bolile cardiovasculare netratate fiind cele mai cunoscute. Uneori simptomele sunt observate doar de cel afectat; alteori însă cei din jur îşi pot da seama că se întâmplă ceva serios.

“Cei care se confruntă cu un AVC încep să aibă dificultăţi în vorbire: nu mai sunt coerenţi, stâlcesc cuvintele. Nu-şi mai controlează mişcările: dau haotic din picior sau din mână, poate că vor să-şi facă o cafea, dar umblă haotic cu punga de detergent în mână. Se schimbă musculatura feţei. În cazurile cele mai grave, pacientul e găsit în casă, căzut de ceva timp”, spune Roxana Vasile.

E o frustrare atunci când recuperarea nu merge pe cât de repede ne-am dori. Îngrijitorul devine atunci consilier pentru familie, spune Roxana Vasile:

“E nevoie de multă consiliere, de multe explicaţii. Pe cât posibil, mă străduiesc să-i fac să conştientizeze situaţia reală, dar să și uite de griji, să se bucure de momentul prezent și să aibă încredere în viitor”.

Articol scris de Iulia Pop