[Supereroii Beesers]: Angelica Lavinia Sbora, Medic specialist medicină de familie – „Trebuie să reconstruim credibilitatea profesiei noastre”

De la trezitul la ora 7 dimineaţa şi până la povestea de noapte bună, sunt 14 ore pe care le umple cu activitate intensă. Consideră că răbdarea e superputerea ei, de care are nevoie din plin pentru a asculta păsul fiecăruia. Pe Angelica Lavinia Sbora o puteţi contacta pentru servicii la domiciliu dacă sunteţi din Balş şi Craiova sau îi puteţi cere sfatul prin telemedicină dacă sunteţi de la distanţe ceva mai mari.

A absolvit medicina la Craiova în 2007 şi, cu tot stresul şi toate realizările adunate, e surprinsă când îşi dă seama cum a zburat timpul. Totuşi, cheful de învăţare nu i s-a diminuat şi o atrage înapoi pe băncile facultăţii, poate pentru o a doua specializare în diabetologie. Asta nu înseamnă că nu o pasionează ceea ce face acum, chiar şi un aspect de care se plâng toţi ceilalţi medici cu care am discutat:

„Îmi place medicina de familie, am făcut şi multe gărzi. Din cauza problemelor de sănătate m-am oprit, dar mi-au plăcut enorm. Am rămas cu o preferinţă pentru ritmul mai intens, pentru implicarea în toate aspectele muncii mele. Aşa sunt şi acum: primesc pacienţii la cabinet, îi vizitez la domiciliu şi le răspund prin telemedicină„, ne spune Angelica Lavinia Sbora.

În privinţa îngrijirii la domiciliu nu a întâmpinat niciodată probleme, ba chiar comunicarea cu pacienţii i se pare mai bună:

„Oamenii au fost deschişi şi au venit cu dosarele medicale, să le explic mai multe amănunte. Îmi spun că nimeni nu a vrut să le povestească mai în detaliu despre afecţiunea de care suferă. La telemedicină recunosc că e un pic mai greu: acolo trebuie să te bazezi pe simptomele raportate de pacient”, mărturisește Angelica Lavinia Sbora.

E resemnată când aude că pacienţii şi-au căutat simptomele pe Google, deşi nu poate să ascundă o mică satisfacţie când prinde tehnologia pe picior greşit:

„Când am auzit de Chat GPT, l-am întrebat ce înseamnă „plastrom-apendicular”; nu a ştiut”, povesteşte amuzată.

Problema e când, după gugălit, oamenii iau medicamente primite de la cunoscuţi:

„Mai ales în generaţia celor trecuţi de 70 de ani se practică genul acesta de sharing de medicamente. Ceea ce e periculos: or fi simptome asemănătoare, dar vecinica şi mătuşa poate nu au aceeaşi patologie”, avertizează Angelica Lavinia Sbora.

Are atâta activitate, încât a prins un gust pentru un fel specific de relaxare, la care ajunge să aibă foarte rar acces:

„Îmi place să lenevesc! Pur şi simplu să-mi acord câteva minute în care să fiu lăsată în pace. Cel mai tare călătoriile mă obosesc, pe acelea încerc să le reduc la minim într-un concediu”, ne spune Angelica Lavinia Sbora.

A făcut un detur într-o profesie conexă, dar experienţa a lăsat-o cu un gust amar:

„Sora mea e profesoară, ceea ce mi-am dorit şi eu să încerc. Am intrat la o şcoală postliceală. În faţa mea elevii spuneau că au înţeles tot, apoi venea examenul! Am întrebat-o pe o fată unde e femurul; şi când mi-a spus că la cap – ea, viitoare asistentă -, mi-am dat seama că nu-mi mai doresc această experienţă”, mărturisește Angelica Lavinia Sbora.

Şi-a completat cunoştinţele cu un curs de psihologie, care o ajută să înţeleagă ce simte pacientul. Nici măcar acest curs nu o ajută să gestioneze cea mai dificilă parte a profesiei sale:

„Partea cea mai grea o reprezintă reticenţa. Oamenii au senzaţia că medicul de familie nu ştie, aşa că se duc la specialist în spital. Asta se întâmplă şi pentru că au avut contact cu medici de familie care nu aveau înclinaţie către domeniul lor; un aspect important al profesiei noastre devine aşadar să-i refacem credibilitatea, să arătăm că foarte mulţi medici de familie îşi fac datoria„, propune Angelica Lavinia Sbora.

Articol scris de Iulia Pop