[Supereroii Beesers]: Ionela Adina Apetri – Medic Specialist Pediatru – „Telemedicina poate să ajute părinţii în situaţii de urgenţă”

Bucuria ei cea mai mare e să cunoască oameni noi; se întâmplă însă ca cei mai mulţi oameni pe care-i cunoaşte să aibă sub 1.5 metri înălţime. O prezentăm astăzi pe Ionela Adina Apetri, medic specialist pediatru:

„Sunt pediatru, iar asta îmi ocupă foarte mult din timpul personal”, subliniază aceasta. Dacă s-ar putea, poate că ar depune o cerere ca ziua ei să aibă câteva ore în plus; numai aşa ar încăpea lucrurile care o pasionează: călătoriile, excursiile pe munte, experienţele noi. A prins gustul acestor lucruri încă din adolescenţă, într-un context despre care, mărturisim sincer, am fi crezut că e rezervat doar filmelor americane:

„Timp de 4 ani am activat ca şi cercetaş. M-am înscris în clasa a IX-a şi am învăţat despre tot ce înseamnă să trăieşti pe munte doar cu câteva resurse, dar am făcut şi cursuri de prim ajutor. Mă gândesc serios să reiau această activitate într-o zi, dar în calitate de conducător de grupă. Mi se pare că-i ajută foarte mult pe copii să se dezvolte fizic şi social. Cred că am ştiut dinainte că vreau să dau la medicină, dar probabil că în perioada cât am fost cercetaş s-a cristalizat această hotărâre”, ne spune Ionela Adina Apetri.

Profesia ei oscilează între momentele plăcute şi cele în care resimte responsabilitatea covârşitoare. De fapt, cele două aspecte se împletesc la un nivel atât de profund, că firele sunt imposibil de desfăcut:

„La noi tot timpul se joacă cineva pe holul spitalului, sau cântă un cântecel. Acest lucru e util şi din punct de vedere medical: copiii pot fi priviţi în mediul lor, putem vedea cum interacţionează. Dincolo de asta însă, e nevoie de multă acurateţe când punem un diagnostic. Un pediatru nu tratează numai starea de boală: noi avem şi rolul de a preveni boala, de a face profilaxie pe tot ce înseamnă vaccinare sau diversificare”, explică Ionela Adina Apetri.

E nevoie de multă acurateţe, dar pentru asta ar fi nevoie de o anumită distanţă; ori distanţa şi empatia greu cedează teren una în faţa celeilalte:

„Nu reuşeşti întotdeauna să menţii distanţa profesională: sunt cazuri care te afectează, mai ales când lucrezi în zone defavorizate. Atunci auzi tot felul de poveşti: copilaşii nu au cu ce se îmbrăca, nu au cu ce să meargă la şcoală. Dar cu fiecare experienţă, cu fiecare copil, mai învăţăm puţin”, declară Ionela Adina Apetri.

O particularitate a pediatriei este aceea că pacientul e consultat, dar părinţii sunt cei care iau decizia în privinţa tratamentului. Copilului îi e frică de ace: o teamă primară, ce are legărtură cu durerea resimţită direct. Părinţii pe de altă parte ajung la medicul pediatru cu temeri alimentate indirect, care sunt mai greu de liniştit:

„În mediul online oamenii citesc că vaccinul ar provoca tot felul de boli. Trebuie să purtăm o discuţie cu părinţii – uneori chiar mai multe discuţii – pentru a demonta aceste mituri, ceea ce nu este uşor. Am lucrat în Franţa în perioada rezidenţiatului. Şi acolo am întâlnit destul de multe persoane sceptice, dar pentru înscrierea la grădiniţă sau la şcoală, copiii aveau nevoie de carnetul de vaccinare. Nu cred neapărat că asta ar ajuta şi la noi; poate mai degrabă o campanie la nivel naţional, în care toţi medicii să transmită acelaşi mesaj. Iar rezultatele unei astfel de campanii s-ar vedea în decurs de câţiva ani”, Ionela Adina Apetri.

În platforma Beesers, aceasta poate fi contactată în cadrul unei consultaţii online. Şi, chiar dacă mediul e altul, rolul ei rămâne acelaşi: acela de a da un sfat competent unui părinte îngrijorat.

„Telemedicina poate să ajute părinţii în situaţii de urgenţă: putem să-i îndrumăm printr-un sfat medical, care se poate completa printr-o consultaţie video, ceea ce e mai bine decât dacă oamenii s-ar documenta de pe Google”, consideră dr. Apetri.

Articol scris de Iulia Pop